Prin tine, cu tine

Tu când răsari din câmpul unduirilor din 

tot întregul

Inima-mi străbate în piept, de parcă se dă de-a berbeleacul.
Prin gânduri sporadnic, îmi cotrobăi involuntar
Prin tine îmi văd și eu chipul din oglindă, al meu locatar.

Prin tine știu când bolovani pe suflet mi s-au adunat.
Cu tine trag să îmi scot chiciura, de uneori mă cotropește.
Prin tine mă azvârl în zvăpăile neantului.
Iar brațele tale îmi țin adăpost, atunci când plouă.

Mângâierea ta, mă înalță pe culmi, chiar dacă uneori mă mai doare.

Dis-de dimineață, micul dejun fără tine, e doar pe fugă
Mă clatin pe drum, te-aș fi luat cu mine, în geantă.
Te fur însă în gând, te port în suflet, te văd aievea când tot te caut.
Prin tine mă caut și pe mine, și cu tine îndrăznesc
să fredonez bolboroseli aiurite de-atâta zbânțuit prin lume.