După doi ani de zile, în care nu prea am avut prea mult contact cu nemții, ieri am fost la un grătar cu colegii din grupa de Reha Sport (Sport de recuperare). Și nu că nu am avut contact deloc cu ei, să nu mă înțelegeți greșit. Doar că până acum, nu am socializat într-o grupă restrânsă de nemți, într-un alt cadru decât cel formal, la muncă, de exemplu.
Și pot să zic, că într-adevăr, nemții nu sunt cei mai călduroși oameni. Chiar și între ei, socializarea este destul de dificilă. Până să îndrăznească să socializeze, fiecare pare a fi pe felia lui. De ce zic asta? Fiindcă nici ei între ei nu se cunoșteau și, parcă le era oarecum frică să comunice unii cu alții. Păreau serioși, așa cum sunt de cele mai multe ori, la muncă. După ce s-a aprins însă scânteia, au început cu toții să se încălzească și să devină mai vorbăreți, mai glumeți. Probabil fiindcă erau flămânzi și nu prea aveau chef de vorbă. 😂
La acest grătar, instructoarea de sport a fost cu ideea să facem o astfel de întrunire, după ora de activitate fizică. Până acum, eu am fost obișnuită ca la un grătar, să se strângă bani și să se cumpere de comun acord cele necesare. Bineînțeles că, cine vrea poate să aducă și încă ceva cu el (mâncare, băutură etc.) Aici însă, nemții procedează altfel. Fiecare își aduce cu el, ceea ce vrea să mănânce și să bea. Am fost uimită însă, că la comun, au fost puse doar salatele și aperitivele, însă carnea pe grătar, fiecare a trebuit să și-o pregătească și apoi să o savureze, ceea ce mie mi s-a părut puțin ciudat. La capitolul băutură, e adevărat că sunt mari consumatori de bere, însă clar că nu toți.
Într-un final, atmosfera a fost plăcută, iar ideea de a aduce pentru grătar fiecare câte ceva, după bunul plac, și după propria-i farfurie, este destul de interesantă și ușor de acceptat. 😎
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu