Mai

Mai... Mai știi, mai poți, mai simți?
Mai demult era poate mai mult.
Mai știm, noi oare azi să mai iubim?
De ce ne mai tot împotrivim?

O fi de vină polenul că-i mai abundent?
Și că ne gâdilă nările tot mai impertinent?
Unde a mai rămas oare adierea,
Cu care m-ai tot alintat și fermecat?

S-o fi rătăcit oare-n văzduh, tot mai sus?
Sau mai degrabă s-o fi ascuns
De impuritățile ce ne-au mai împroșcat
În luna mai, când natura,
De fapt în basm mai că s-a transformat?

În luna mai, acum, sunt mii de flori
Dar odată cu ele și mai mulți fiori.
Mai demult pluteam amândoi
Acum parcă abia ne mai catalpultăm.

În luna mai, tot mai multe flori apar
Și tot mai dese razele de soare.
Ar trebui să ne mai încălzească
Ce parcă și azi tot înghețat a mai rămas.

Mai putem pluti oare noi, amândoi?
Tu să mai faci un salt,
și-apoi eu să te mai prind de mână
Chiar când te-agăți în aer, mai
Ca să nu cazi, și eu să nu mă mai arunc
Că mai știi doar, că eu nu am curaj.

Tu mai poți să te zvânți din când în când
Eu doar mă mai zbat mai mult.
Și dintre noi doi, mai zboară fulgi de praf
O fi praf de stele sau doar m-ai șicanat?

Acum că-i iară mai, te rog să vii
La mine-n brațe să-mi mai respiri
Aerul pe care amândoi în mai mult
Să îl mai transformăm.

Te mai prinzi de mine, deci?
Nu neapărat să mai visăm,
Dar măcar să mai ascultăm
Inimile noastre-n piept cum
Mai adineauri ne zbânțuiam,
Mai euforici, mai îndrăgostiți.

Mai hai să ne mai redescoperim
În luna mai, când multe flori-nfloresc
Noi doi să ne mai resimțim.
În luna mai când multe flori-nfloresc
Noi doi să ne mai contopim.

Mai hai să ne mai descrețim
Și-ncet, încet, să ne mai trezim!