Picături de ploaie

Picături de ploaie, ce nu curg șiroaie.
Picături de ploaie, ce frunzele-ndoaie.
Picură agale și printre copaci se strecoară,
Picături de ploaie, de-odinioară.

Picături de ploaie mi se topesc în păr,
Nu-I de cuviință c-umbrela să mă acopăr.
Ele sunt așa inofensive
În comparație cu ale lumii defensive.

Printre picături de ploaie ma furișez și eu din zare.
Printre picături de ploaie se zbat sunete de-ardoare.
De-ale lumii pustiite-n dispreț, batjocoritoare. 

Sper ca din picături de ploaie, admirație să răsară. 

Sunt picături de ploaie certe, în momente incerte.
Sunt picături de ploaie, tresărite de-amintiri
Și descoperite-n plasma de nori, încercați de simțiri
Sunt picături de ploaie lente, și nu purulente.

Sub picături de ploaie, te provoc
Să stai smerit, pe loc.
Și cu un gram de noroc
Mai puține resentimente, sau chiar deloc.